Cardurile cu sarcini: joc simplu,dar rezultat complex

Metode educationale

Tehnica cardurilor cu sarcini (Task Cards) se poate utiliza atât la școală cât și acasă. Este sarciniun instrument util în învățarea asociativă. Cel care învață folosește mici dreptunghiuri de carton, ceva cu care să decupeze și creioane-marker de mai multe culori. Fiecare dintre dreptunghiurile de carton este tăiat în două (folosindu-se modalități diferite de a tăia); o întrebare este scrisă pe o parte a cartonașului astfel tăiat, pe partea cealaltă care formează întregul cu prima este scris răspunsul. În momentul în care un set de carduri cu sarcini sunt pregătite, cei care învață trebuie, singuri ori în microgrup, să identifice bucățile care se potrivesc refăcând astfel cartonașele inițiale (se poate face și un concurs în genul „Cine termină mai repede?”).

Avantaje:

– cardurile cu sarcini stimulează gândirea asociativă și capacitatea copilului de a ajunge rapid la soluții;

– cardurile cu sarcini dezvoltă un climat stimulant de joc, de amuzament, de distracție.

Observații:

  • O astfel de idee se regăsește și în comerț, mai multe jocuri care se vând în magazine au preluat-o. Ceea ce nu este deloc rău, dar dumneavoastră puteți merge mai departe. Dumneavoastră vă cunoașteți copilul (iar în cazul profesorilor aceștia își știu elevii) și știți cel mai bine ce informații sunt utile pentru el, ce informații trebuie aprofundate, care sunt acele informații pe care le învață cu plăcere etc.;
  • Puteți crește rata de implicare a celui mic dacă construiți cartonașele cu sarcini împreună cu el (pe cele cumpărate le aveți „de-a gata” ceea ce oprește accesul spre lumea fascinantă a faptului că poți construi un joc și nu doar să te distrezi cu unul primit cadou);
  • În sfârșit, un aspect spectaculos apare în momentul în care cardurile de sarcini sunt utilizate pentru a crește capacitatea copilului de integrare socială și de reacție la crizele personale și sociale la care poate să asiste pe viitor. De pildă pe jumătatea unui cartonaș notăm: „Ce faci dacă un copil la școală îți vorbește urât?” și pe celălalt notăm răspunsul discutat în prealabil cu cel mic. Jucându-se, copilul o să ajungă să învețe aceste reacții necesare și o să-i vină mult mai ușor atunci când o să se confrunte cu una dintre situațiile descrise de către noi.

[ Articol citit de: 230 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns