Azi copilărie digitală, mâine familie pe Internet?

Copil de succes - bune practici, Generația digitală

Din discuțiile cu părinții și profesorii apare din ce în ce mai des o problemă serioasă: atât unii cât și ceilalți generația digitalăau dificultăți crescute în înțelegerea copiilor/elevilor și mulți dintre ei simt o senzație acută de neputință atunci când ajung în fața unor situații care par de nerezolvat. Cei mici par să își construiască o lume a lor inaccesibilă părinților și educatorilor și astfel prăpastia între generații devine din ce în ce mai adâncă.

Un factor important al acestei schimbări este Internetul. Pentru copiii care se nasc într-o lume digitală totul pare firesc, dar nu la fel văd problema adulții (părinți și profesori). Mark Prensky a făcut încă din 2001 o distincție majoră: el vorbește despre nativii digital (cei care s-au născut ori se nasc cu computerul în mână și sunt vorbitori nativi ai limbajului digital al computerului, jocurilor video și Internetului) și imigranții digital. Aceștia deși reușesc – în cele din urmă –  să se adapteze acestei noi lumi sunt similar imigranților geografici: chiar dacă își însușesc limba noii țări vor avea toată viața un accent, nu vor reuși niciodată să fie la fel de fluenți ca și copiii născuți în respectiva țară. Mai mult decât atât, unii specialiști vorbesc chiar despre extratereștrii digital (nu reușesc niciodată să deprindă limbajul lumii digitale).

Ce se întâmplă când copiii sunt nativi și părinții lor sunt imigranți? Nu vorbesc aceeași limbă, copiii au o altă percepție asupra lumii, neagă autoritatea părinților (și a multor alte instituții printre care și școala)! Explicația este simplă: Internetul oferă o libertate foarte mare pentru utilizator, oricum mult mai mult decât ceea ce pot să ofere părinții ori cadrele didactice. Bugeja (apud Selwyn, 2009) observă chiar că toate acestea pot conduce la o cultură a lipsei de respect între tineri și instituțiile formale (și dintre acestea face parte atât familia cât și școala).

Dar oare de ce este o atât de mare diferență între nativi și imigranți? Să vedem ce caracteristici au copiii noștri (ca nativi digital) și ce particularități avem noi, părinții (în calitate de imigranți digital). Astfel, nativii digital sunt excepțional de curioși, deschiși spre contradicții, deștepți, focalizați, capabili să se adapteze, cu o stimă de sine înaltă și posedând o orientare globală (Tapscott apud Autry Jr. & Berge, 2011). Un alt cercetător (Ann Long, 2005) a remarcat că spre deosebire de imigranții digital, nativii digital nu au nevoie de instrucțiuni – ei pur și simplu se aruncă cu capul înainte și rezolvă treaba. Nativii nu mai consideră suficientă o singură sursă a informației (chiar dacă aceasta este cea mai bună), ci doresc să audă mai multe lucruri, să participe la o învățare colectivă, pun la îndoială orice rezultat și sunt mai deschiși spre schimbare. Ori asta nu are cum să placă nici părintelui, nici profesorului (care se văd ca fiind singurii deținători ai opțiunilor corecte). În schimb așa cum remarcă chiar Marc Prensky, nativii au o răbdare scăzută pentru lectură și pentru învățarea logică, pas cu pas. La polul opus imigranții digital au nevoie de instrucțiuni, consideră că învățarea este un lucru serios cu care nu se glumește.

Sunt oare două lumi? Unele studii vorbesc deja despre copilărie digitală. Ce urmează? Ce este de făcut?

Este evident că părinții trebuie să se apropie de lumea copiilor, să experimenteze, să își reconstruiască copilăria prin ochii acestora. Poate nu vor ajunge nativi prin asta, dar vor ajunge niște imigranți foarte bine adaptați. Copilul va continua să deschidă noi orizonturi, dar părintele îl va urma la câțiva pași în spate. Trebuie să vă asigurați că distanța nu va crește, că nu veți rămâne în urmă. Mai devreme sau mai târziu copilul dumneavoastră crește și ajunge în lumea părinților. Atunci din nativ devine el însuși un imigrant, iar dialogul este cheia întregii probleme.

[ Articol citit de: 50 persoane ]

2 comments

  • Daca o persoana „nativa” naste (sau concepe) un copil, aceasta, conform definitiilor de la inceputul articolului, nu-l poate transforma in „imigrant”. El va ramane nativ toata viata, pentru ca (cf. definitiei) „s-a născut ori se nasc cu computerul în mână și sunt vorbitori nativi ai limbajului digital al computerului (…)”.
    Dealtfel, nici nu vad cum s-ar putea explica modul in care nasterea modifica ceva cu privire la trecutul parintelui.

    Deci un „nativ” nu se poate transforma in „imigrant”, daca ramanem consecventi definitiilor date. Opinez deci ca se face o confuzie sau se savarseste o inconsecventa in utilizarea referintei termenilor.

    • Un nativ poate sa devina un imigrant pentru ca tehnologia din domeniul digital evolueaza extrem de repede. Sa ne gandim doar la diferenta dintre momentul la care se refera Prensky (copiii nascuti dupa anii 80 – in America, nu la noi, de aceea nu am dus referinta pana la capat) si ce se intampla acum… aparitia tabletelor fata de computere spre exemplu. Este vorba despre o distinctie care trimite la ideea conflictului intre generatii pe fondul evolutiei tehnologice. Evolutia in tehnologie nu este lineara. Iata de ce un nativ al lumii in care se naste poate deveni un imigrant in lumea de maine. Apropos, din discutiile cu studentii conflictul intre generatii este din ce in ce mai scurt in timp, studentii din anii terminali nu ii mai inteleg pe elevii de liceu… Multumim pentru comentariu.

Lasă un răspuns