Ascultarea activă (II): erori de ascultare

Ascultarea activă, Metode educationale

Așa cum observam în articolul anterior, ascultarea este un mecanism util pentru a ajunge la succes personal și social. Dale Carnegie oferă chiar o explicație amuzantă unei asemenea stări de lucruri; el povestește că o dată la un dineu oferit de un editor new-yorkez a întâlnit un savant botanist pe care l-a ascultat fără să îl întrerupă pe tot parcursul manifestării. Mai târziu a aflat că respectiva persoană a remarcat ce minunat vorbitor fusese Carnegie (deși el nu scosese nici măcar o vorbă, doar ascultase). Dincolo de această experiență amuzantă, studiile au demonstrat că persoana care știe să asculte este mai bine văzută de către cei din jur, este caracterizată ca fiind mai inteligentă și în genere obține mai mult succes social.

Toate aceste aspecte susțin puternic importanța cunoașterii barierelor pe care le putem întâlni în timpul ascultării. Ross (1986) enumeră mai multe astfel de zone problematice, de la cele care aparțin factorilor exteriori (diferitele tipuri de zgomote, elemente care ne distrag atenția etc.) la cele dominant psihopedagogice, care țin de modul în care acționăm fiecare dintre noi:

1)  Când insistăm că tema este banală ori superficială. Dacă pornim din start cu o imagine negativă față de problema care este pusă în discuție, nu ne vom mai păstra atenția la cote ridicate. Când copilului i se spune de „n” ori să fie atent la un lucru, cu siguranță că atenția lui la cele spuse de către părinte scade.

2)  Criticarea persoanei care transmite mesajul. Dacă copilul este supărat pe părinte (din cauza unui conflict anterior), el o să își „închidă” urechile la mesajul parental.

3)  Când permitem stereotipurilor negative și prejudecăților să intervină. De multe ori am văzut acest lucru în societate, dar el apare și în familiile cu mai mulți copii. Lucrurile sunt simple: dacă unul dintre copii are impresia că părintele îl iubește mai mult pe fratele/sora lui,  curând acest lucru produce un blocaj în comunicarea dintre părinte și copil.

4)  O prematură reflecție asupra celor auzite (înainte ca transmițătorul să termine de transmis mesajul său). De multe ori copiii nu sunt învățați să aibă răbdare, să asculte cu atenție tot ceea ce are de spus părintele (iată de ce am considerat răbdarea un ingredient necesar pentru succesul fiecăruia dintre noi – ea este inclusă în ultimul nostru volum Cele 7 medalii ale succesului. Povestiri pentru părinți și copii). Lipsa de răbdare conduce la această eroare de ascultare și copiii se reped să tragă concluzii (care nu de puține ori sunt diferite de mesajul pe care dorea să îl transmită părintele).

5)  „Dormirea cu ochii deschişi”(un alt autor – Moore (1994) – o numește o activitate de pseudoascultare) – este cea mai mare barieră în ascultare. Copilul mimează că ascultă (câteodată dă și din cap aprobativ), dar nu este atent la ceea ce spune părintele.

Modelul lui Ross este completat de Gamble și Gamble (1993) cu o altă barieră deosebit de interesantă: este vorba despre persoanele care pretind să fie ascultate, dar nu au niciodată timp să asculte la rândul lor; preocupate de ceea ce gândesc, ele vor monopoliza discuţia. O astfel de perspectivă este des întâlnită la părinți (care nu au timp suficient să își asculte copiii și vor să dețină controlul absolut al discuției), dar și la copii (în special în perioada adolescenței, moment în care copilul simte nevoia de a se afirma, de a se impune).

Ce putem face atunci când cel mic ajunge să „pună în practică” bariere de tipul celor descrise mai sus?

  • În primul rând urmăriți dacă este un fapt izolat sau bariera respectivă este deja o obișnuință. Este important să nu faceți „un mare caz” pentru că dacă este o situație singulară există șansa ca problema să nu se mai repete.
  • În al doilea rând discutați cu copilul asupra motivelor pentru care face acest lucru. Spre exemplu, dacă sare direct la concluzii trebuie să îl sprijiniți pentru a învăța să aibă mai multă răbdare, dacă îi place să vorbească numai el (și nu vrea să și asculte) folosiți un cronometru pentru a împărți timpul pentru discuție între el și dumneavoastră etc. Dincolo de rezolvarea respectivei bariere de ascultare sunteți în situația de a construi o platformă de comunicare eficientă cu copilul dumneavoastră!

[ Articol citit de: 231 persoane ]

Ion-Ovidiu Pânișoară
Profesor universitar dr., conducător de doctorat în Științele educației, Director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București. A publicat 16 cărți (autor, co-autor sau coordonator) - Comunicarea eficientă (patru ediții, Polirom) a primit în 2010 premiul Academiei Române.

Lasă un răspuns